Blogul lui Vali Tufan

                                         Delon

                        Viaţa se plimbă în serile ploioase

                         în palton, cu umbrela strânsă,

                         Delon are chipul scindat

                         şi ochii reflectoare din cer.

                         Se-aşază nevăzut

                         printre dârele de sânge

                         ale neprevăzutului,

                         le priveşte şi râde cu dinţii falşi.

                         Aprinde lampioane spre cer,

                         şi păsări de noapte din lumânare,

                         cad în lumină.

                         Particule se scurg în răsuflări,

                         acolo în cutia toracică

                         a uitării,

                         se scurg culori din tablou,

                         un monocrom –

                         o limbă de clopot,

                         pâlpâie-n unde

                         spre căldura lampionului –

                         închinăciune spre cer...