Paşii fără tact
Lumina paşilor
scurşi,
se-adună-n rizurile
luntraşului –
tropotul paşilor
lipsiţi de tact
se pripesc,
claustrofobi
prin labirintul
zidit în călcâie.
Paşii îşi caută
rotula
drept busolă
spre scările
osoase,
ieşire spre crovul
întunecat,
cel ce-a suprimat
scânteia,
de-acolo de unde
se-nvolbură cafeaua
în nouă dimensiuni.
Se-ncolăceşte-un
râu
ca-n pasul melcului
spre cerul
deşertului –
un amfibian ce
fierbe-n ură,
amintind de pasul
fără tact.
În adâncuri,
plumbul –
revers de medalii
adună stema în
valul dulce-al
Grădinii din Eden.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu