S-a aşternut liniştea
ca o sinusoidă îngropată în măduva pământului.
Încrengătura de pietre, de lemne, ori oase
formează nodul celtic – talismanul hazardului,
ori geometria sacră dintre carnal şi vegetal.
Labirintul – fără cale de ieşire
completează geometria sorţii.
Teoria haosului îşi schimbă contextul,
iar scânteia din larvă care modifică lumea
ia forma de rădaşcă.
Geometria rădăştii se confundă cu alfa şi omega –
guvernează ca un Cerber la porţile sacralităţii,
reprezintă asimilarea strămoşească a rodului pământesc
şi sămânţa pură a vechiului genom pierdut în praful
urban.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu