Filmul retinei

Când îmi ard registrele lăuntrice-n oglindă,
rezonez spre alt cotlon de univers
ca un ocnaş tratat cu opiu

Din filmul retinei,
împerecheatele drumuri
măsoară rărunchii universului
în distanţe absconse -
din becuri se scurg seuri mătuite de napalm
gripate-n somnul furnalului -
picăturile îşi zdrobesc avântul
şi-şi calibrează lungimile sextante
prin gradaţiile cotidianului -
un tunel trasat cu axe
spulberă drumul sângelui -
din albatroşi se ivesc
inflexiuni de lumină rutinată
care suprimă coagularea
ca o sinusoidă descrescătoare
într-un sistem cartezian suprem.

Trecutul năpădeşte prin toţi porii
ca o maladie febrilă
şi scade-n intensitate ca un corp
în translaţie.